STATUL IMPOTENT
Ceea ce s-a întâmplat în ultima lună cu cetăţenii români din Italia ne-a arătat cât de indiferent este în esenţă statul român (dar nici societatea civilă ori presa nu stau mult mai bine), cât de incompetent de a rezolva situaţia cetăţenilor pe care ar trebui să-i apere. Replica acelui consul care la aflarea veştii că o ilustră actriţă română a fost maltratată de poliţia italiană a spus că nu-l priveşte este simptomatică pentru indiferenţa acestui stat opac la soarta cetăţenilor săi de orice etnie. Aflăm că în Italia au murit nouă români, presa îi face inventarul preşedintelui Băsescu acuzându-l că nu i-a numărat bine, că nu-s toţi morţi în noiembrie şamd. Vă întreb: dacă n-ar fi fost acest scandal care arată cât de ipocrite sunt lecţiile de bună purtare etnică pe care ni le dă UE, am fi aflat de aceste morţi? Şi era treaba preşedintelui să ne informeze sau mai degrabă a Ministerului de Externe şi, desigur, a presei preocupată de cu totul alte mişmaşuri? Evident că problema ţiganilor (în mod bizar numele a revenit puternic în presă după ce stupiditatea gândirii aliniate modei ideologice generalizase denumirea aberantă de romi) trebuia rezolvată în ţară, şi nu pe teritoriu străin. N-are rost să strâmbăm din nas, nici să marşăm la campania naţionalistă pe care radioul şi câteva televiziuni au declanşat-o pe tema: mândria de a fi român, noi i-am dat pe Brâncuşi, pe Enescu, pe Eliade etc. Reacţiile noastre oficiale au fost târzii, inadecvate, incoerente şi slabe. Dl. Cioroianu făcea anul trecut la postul Realitatea celebrul film despre Antonescu. Subiect gingaş, de care se achita cu brio, respectând toate imperativele corectitudinii politice şi minţind prin omisiune. Ajuns excelenţă la Externe, iată-l visând la deportări în deşert. Răzbunare postumă a Mareşalului? Ironie din lungul şir de ironii ale Istoriei care se ondulează în curbe? Italienii se plâng că nu mai au siguranţă pe străzi din cauza ţiganilor români. Pe străzile oraşelor noastre e mai multă siguranţă? Românii cui să se plângă? Cui să ne plângem de un Parlament care şi ia liber mai multe săptămâni pe banii noştri şi în care se poate chiuli oficial? De u guvern care nu şi-a păstrat nici măcar indicatorii economici promişi, strâns fiind de o politică populistă de stânga? Dl. Olteanu se joacă precum un copil cu maşinuţele, trimiţând zilnic scrisori la Cotroceni. Ba mai face şi declaraţii belicoase la adresa SUA, supărat că ambasadorul american a vorbit pe şleau despre corupţia de stat. Când precedentul ambasador vorbea despre corupţia din regimul Năstase, liberalii exultau. Acum îl taxează aspru pe Dl. Taubman pentru că acesta şi-a permis să critice noul Cod Penal prin care este îngrădită puterea procurorilor de a lupta cu infracţionalitatea. Adică este accentuată impotenţa unui stat conceput doar pentru beneficiile unei clici transpartinice. În acest timp, vecinii noştri, republica Moldova şi Ucraina ne batjocoresc în voie, cum le vine la gură. Şi noi, din nou, nu avem reacţie. Ce să mai spun despre cum funcţionează statul român pe plan intern? Aici impotenţa este şi mai vizibilă. Departe de a fi o democraţie, România este o democratură de un foarte scăzut nivel. Ne aşteaptă zile grele. Şi nu numai din cauza iernii.
18.XI.2007
