COCOŞAŢII
Oamenii ăştia sunt strâmbi. Deşi televiziunea îi arată drepţi şi îmbrăcaţi la 4 ace. Dar sunt cocoşaţi în adâncul sufletului lor. Lumea noastră politico-mediatică este haotică şi decerebrată. Săptămâna din urmă a fost ocupată cu dosarul Norica Nicolai. Toată presa a pus chestiunea sub semnul „războiului dintre palate” (avem un apetit teribil pentru limbajul marţial). În felul acesta, nexul esenţial al chestiunii a fost discret vârât sub preş: merită dna. Nicolai să fie ministru al Justiţiei? Nu Băsescu ori Tăriceanu trebuiau luaţi în discuţie, ci stimabila doamnă. Aceeaşi presă care a făcut-o arşice când cu scandalul nepoata a ignorat acum acest „mic” eveniment care ar fi trebuit de mult să o exmatriculeze pe doamna din lumea politică. În orice democraţie morală. Căci o democraţie care nu e morală, este o oligarhie mascată. Preşedintele a avut abilitatea de a invoca pentru refuzul său mai puţin chestiile legale şi mai mult pe cele morale. I s-a răspuns ca de obicei pe alături, invocându-se prevederi constituţionale. Au fost reacţii aiuritoare, să dau de exemplu doar pe cea a dlui. Marko Bella care spunea că preşedintele ar trebui să semneze numirea, citez. „fără să judece”. N-ar fi mai simplu atunci să punem la Cotroceni un automat de semnat cu fise? Ar costa mai ieftin. Tonul scrisorilor de invitaţie către primul ministru a fost extrem de prevenitor. Refuzul acestuia n-a fost analizat suficient, dincolo de antipatia evidentă se pune problema dacă instituţional primul ministru poate refuza o invitaţie a şefului statului. Impresia mea este că avem o gravă încălcare a Constituţiei din partea cuiva care vede conducerea ţării ca pe o arendăşie personală. Iar baba Constituţia spune, apropo, că primul ministru propune iar preşedintele numeşte ministrul. Dl. preşedinte a avut, din păcate, dreptate şi când a refuzat să-l numească pe Cioroianu pe motiv de insuficientă competenţă. Aceeaşi presă apteră care l-a luat pe ministrul-gafă la refec a uitat să-şi ceară scuze de la preşedinte. Una din primele datorii ale presei este să aibă memorie. Şi s-o folosească, nu să escamoteze discret anumite evenimente. Iată câteva fapte ale dnei. Norica, mai grave chiar decât un fals de vot. Respectiva doamnă, prietenă bună cu Patriciu (nu este o infracţiune, dar un conflict de interese mare cât casa Parlamentului, da), a votat împotriva Legii DNA. Pentru cei obsedaţi de afacerile trustului soţului dnei. Udrea nu e de uitat că soţul dnei. Nicolai are nişte minunate afaceri cu cercetatul penal Tender. Tot dna. posibil ministru a susţinut apăsat menţinerea calomniei în Codul Penal, i-a reclamat pe jurnaliştii care au scris de cazul nepoata, s-a opus legii lustraţiei. Toate astea nu ţin de dosarul profesional de dinainte de ’89 pe care l-a citat preşedintele. Sunt chestii actuale, excelente recomandări pentru un ministru de justiţie, nu? O scenă inubliabilă am ascultat-o la Radio România. Invitaţi să comenteze (după o „logică” a neutralităţii extrem de dubioasă) dl. Nistorescu, a cărui rabie anti-băsesciană se dispensează de mult de orice argument raţional, susţinea senin că nu are nici o pertinenţă criteriul moral invocat de preşedinte şi că expresia „competenţă morală” este un nonsens. Celălalt invitat, Cătălin Avramescu, i-a răspuns invocând rece trimiteri bibliografice şi noţiuni de bază ale politologiei, arătând că sintagma e una obişnuită în domeniu. Umilit, dl. Nistorescu şi-a închis pur şi simplu telefonul, fiind imposibil redactorului să-l mai contacteze. Prostie & laşitate & ticăloşie într-o salată indigestă. Mutând discuţia de pe chestiunea de fond a compatibilităţii dnei Nicolai cu funcţia de ministru al Justiţiei pe cearta dintre cei doi cocoşi naţionali, ni se face un imens deserviciu. Nu avem numai cele mai proaste şosele, cel mai prost învăţământ, cel mai prost sistem sanitar, cel mai corupt sistem politic, ci şi cea mai proastă presă din Europa. După un an. PS. Încheind articolul, aflu că dl. Tăriceanu s-a dus totuşi la întâlnirea cu dl. Băsescu. Nu era mai bine dacă se ducea de prima oară, evitând un circ penibil? Nu se ştie ce s-a hotărât. Uitaţi-vă la prognozele de inflaţie şi la declaraţia dlui Vosganian că în 2009 nu vor mai fi bani de pensii. Astea ştiri importante.
13.01
