CROCODILII 2
Întrucât am renunţat de vreo două luni a mai urmări orice program cu tentă politică la televiziuni, am o oarecare percepţie netulburată a evenimentelor. În schimb citesc mare parte din presa scrisă. Crocodilii de apă tulbure care fac jocurile în presa noastră politică îşi continuă pânda şi atacurile. Ceea ce se întâmplă la TVR este un excepţional exemplu. S-a ajuns până la bătaie de huligani stradali în studiouri, iar ceea ce încearcă dl. Sassu cu decapitarea serviciului de Ştiri e demn de începutul anilor 90. Numai că acum nimeni nu mai iese în stradă să apere televiziunea de terorişti, acum ei sunt mai subtili sub masca dezbaterilor „deontologice”. Există un singur criteriu care se aplică în acest caz: interesul public. Nu mă interesează dacă dezvăluirea hoţiei este în interesul lui Băsescu sau al lui Geoană. Mă interesează doar că printr-o întâmplare ea a ajuns la cunoştinţa publicului. Altceva este dureros, focalizarea pe acest incident de mizerie ferentariană, ne face să uităm nişte lucruri pe care le vedem zi de zi. Faptul că, de pildă, într-o criză catastrofală de idei, partidele îşi iau drept ţintă predilectă pensionarii, lucru oarecum explicabil într-o campanie pe teme interne, sociale, dar deloc normal într-o campanie pe teme externe. Un singur cuvânt lipseşte din retorica de un populism scârbos care ne este vândută în ambalaj social-democrat, liberal, conservator, „popular” sau mai ştiu eu care. Dl,. Iliescu chiar a descoperit un partid socialist, neştiut de nimeni până acum, care e mai la stânga decât PSD-ul care nu mai e demult nicăieri. Cuvântul acesta magic este educaţie. Obişnuiţi să giugiulească electoratul, politicienii noştri pe care nu încetăm să-i blamăm pentru multele lor defecte, uită că prima condiţie a unei democraţii nu este nici pluri-partidismul, nici libertatea presei, nici independenţa justiţiei, nici separarea puterilor în stat, este pur şi simplu un electorat educat, capabil să aleagă în cunoştinţă de cauză. De aceea Elveţia este Elveţia şi România este Rrrromânia. Dacă mai an electoratul putea fi cumpărat cu ulei şi zahăr descărcat de primarii destoinici, pentru campania europeană nu mai mergea, aşa că s-a recurs la un troc mai rafinat: mărirea neprevăzută a pensiilor. Când i-am spus prin vară unui vecin pensionar: nu te bucura că se vor mări pensiile că vor fi nişte creşteri de preţuri care vor absorbi rapid mărirea, s-a uitat cruciş la mine ca la un duşman. Acum se uită tot cruciş dar din altă cauză: de unde ai ştiut? Păi era aşa greu de ghicit, fără să fii economistul lu’ peşte din guvern? Deci, în loc ca în 18 ani să educăm publicul pentru a-i forma discernământul, l-am îmbrobodit cu toate idioţeniile de la (PR)OTV şi dintr-u parlament de şarlatani pentru a fi manipulat cum vrea o putere sau alta. Un public educat este mult mai greu de manipulat. Câtă vreme votul la multe mâini, absenţele fără nici o urmare pe statul de plată, incompetenţa grobiană vor face legea la propriu, nimic bun nu putem spera pentru această ţară.
