EXPORTĂM JIJI
Vin şi vă întreb: ce se întâmplă dacă Gigi Becali ajunge parlamentar european? Lucru care are suficiente şanse să se întâmple. Am văzut multă lume îngrozită la această idee. Şi pe bună dreptate. Pe de altă parte, în perfecta lui stupiditate, personajul încarnează o bună parte a alegătorului român de azi. Vulgar, analfabet, obsedat de bani, grandoman, necioplit, e reprezentativ. Pe mine abia acest lucru mă îngrozeşte. Neavând altceva de făcut cadou Europei, i-l trimitem pe Jiji să ne reprezinte. Pare un coşmar? Coşmarurile se îndeplinesc adesea. Partea şi mai proastă e că ipochimenul nu există în realitate. El există doar la televiziuni. Este în întregime un produs fabricat în retortele inginerilor sociali care aveau nevoie de o fantoşă care să canalizeze o enormă frustrare socială spre a nu o lăsa să se coaguleze într-o construcţie. Au folosit în procente bine cântărite potlogăria ordinară, fotbalul, televiziunea şi moderatorii la fel de lipsiţi de sentiment moral şi inteligenţă ca şi eternul invitat, o religiozitate de tip Maglavit, o lozincăraie prost imitată după cea legionară, exhibarea prostiei triumfătoare şi plină de sine. Omul seamănă atât de mult cu propria caricatură, încât e neverosimil. Inutil să ne întrebăm ce-ar face la Bruxelles. Sau ce imagine şi-ar face europenii despre noi. Mulţi ar dori ca la înaltele foruri să fie reprezentată România care astăzi e la Festivalul Enescu, nu cea care se bate la derbyul Steaua-Rapid. Va fi invers. Într-o ţară în care progresul analfabetismului cu diplomă depăşeşte cele mai negre statistici imaginabile, de ce să ne supărăm pe cel mai pitoresc personaj care o reprezintă? Şansa să scăpăm de scabia politico-morală este doar aceea ca păpuşarii care mânuiesc această cârpă (pardon; se spune zdreanţă) să nu mai aibă nevoie de ea. Atunci va dispărea peste noapte. Vedem acum ce efecte perverse a avut amânarea alegerilor, dacă ar fi avut loc la termen şansele patronului ar fi fost mult mai mici. Avem la îndemână un excelent exemplu: dl. Adrian Năstase. Infinit mai inteligent, mult mai puternic şi cel puţin la fel de bogat, din clipa când nu a mai apărut la televiziuni a dispărut complet din atenţia publică, spre stupoarea multora care îl şi vedeau eternizat ca Ceauşescu. Nu strică însă dacă mai aruncăm o privire şi peste restul listei partidului, groaza sporeşte. Îi găsim acolo pe avocatul de procese dubioase Cătălin Dancu, dar şi pe deputatul ex. PRM Vlad Gabriel Hogea. Autor al unor articole şi al unei cărţi violent antisemite, citate în raportul Comisiei Internaţionale asupra cercetării Holocaustului din România, este categoric un excelent produs românesc de export politic. Un om cu minim bun simţ păstrat intact se poate întreba: cum evităm toate astea? Brecht are o piesă: Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită. În 2000, aceeaşi scamatori l-au scos din pălărie pe Vadim (modelul de altă structură al ciobanului de azi) spre a-l readuce pe Iliescu la putere. Au reuşit. Acum încearcă cu Becali împotriva lui Băsescu. Dacă omul ajunge parlamentar european al României, Congo va deveni o ţară suprapopulată, cu populaţie majoritar albă. Prietenii ştiu de ce.
