Vicleniile istoriei
Puţine personaje sunt mai trist-ridicole în istoria noastră recentă decât Dl. Constantinescu. Şi puţine mai enervante decât dl. Băsescu. Ideea ex preşedintelui de a organiza o manifestaţie în Piaţa Universităţii a fost la fel de superficial gândită ca multe dintre iniţiativele sale de pe când era la putere. Discursul de 5 min. al actualului preşedinte a dărâmat o zi întreagă de proteste ţărăniste arătând ce înseamnă un adevărat om cu fler politic. De când s-a retras din cursa prezidenţială, dl. Constantinescu a eşuat într-un ridicol din ce în ce mai accentuat. Pe măsura imenselor speranţe care s-au pus în el. a ratat cu consecvenţă totul. Istoria îşi are vicleniile ei. Cam toate scopurile pe care şi le propusese CDR-ul au fost realizate de distrugătorul ei, Băsescu. Intrarea în UE, redresarea economică, privatizarea, deconspirarea Securităţii, o Justiţie care să-i atingă şi pe mahări, sprijin din partea intelectualilor, destructurarea centrelor de interese politico-economice, apropierea decisă de Londra şi Washington, o politică externă fermă în ceea ce priveşte Republica Moldova şi Moscova, o încredere crescută a populaţiei în viitor, o semnificativă ameliorare a nivelului de trai. Sigur, aproape la fiecare dintre punctele de mai sus se pot pune o mulţime de bemoli de tipul: da, dar… Pentru fiecare se pot numi neîmpliniri pe acelaşi plan. Dar să ajungi la reproşuri rizibile precum cele din moţiunea de cenzură parcă făcută de nişte începători într-ale politicii e o performanţă de inadecvare. Dl. Constantinescu nu poate înţelege că ceea ce domnia sa a intenţionat să realizeze dar n-a avut forţa, inteligenţa, abilitatea să o facă e pe cale să reuşească cel care a înţeles că nu poţi construi un sistem nou dacă nu îl dărâmi pe cel vechi. Nu ştiu dacă adversităţile de care a avut parte dl. Constantinescu au fost mai mari decât cele ale actualului preşedinte. Cert este că domnia sa a fost înfrânt pe toată linia, în timp ce actualul preşedinte mai e încă în picioare. A fost suficient să urmărim comentariile mitingului/mitingurilor (ideea însăşi a contramanifestaţiei ţărăniste a fost puerilă) de la Realitatea pentru a vedea ce strâns e laţul celor care au o singură premisă: tot ceea ce face Băsescu e prin definiţie, din start, greşit. Nu se poate ca partidul lui Maniu să defileze cu un client al OTV ca dl. Miluţ. Nu se poate să te aliezi cu cei care au mazilit-o pe Monica Macovei şi să vrei sprijinul populaţiei. Gloria ţărăniştilor este gloria trecutului, ei nu au în prezent nimic de propus, spre paguba României. Dl. Constantinescu s-a arătat în toate apariţiile domniei sale un resentimentar. Retorica sa nu diferă cu nimic de cea PSD-istă ori Orbanistă. Lecţia usturătoare pe care a primit-o în cel mai scurt discurs prezidenţial ar trebui să-i dea de gândit. „Înlăturaţi gardurile” poate fi sloganul viitoarei campanii prezidenţiale. Un excelent program de altfel pentru o ţară încă divizată, neavând nici măcar un singur proiect comun care să-i coaguleze toate energiile. Nu are importanţă dacă preşedintele a fost sincer sau a făcut-o din calcul politic. În cel de-al doilea caz dovedeşte că este un excelent animal politic şi ţara are nevoie de aşa ceva. Dl. Popescu îl compara aberant cu Ceauşescu pentru că a adus lume la miting. Omiţând mici diferenţe că asemenea mitinguri cu sute de mii de oameni se organizează în toate democraţiile şi că la Ceauşescu oamenii erau aduşi cu convocatorul, acum au venit din convingere. Istoria vicleană a făcut ca Băsescu să realizeze cu întârziere pe care ţara o plăteşte programul CDR-ului pe care l-a dinamitat. A se lua aminte.
