CROCODILII
Uitaţi-vă la ce conţine ziarul Adevărul de vineri: pe prima pagină conflictul din TVR dintre cenzorul şef, dl. Sasu şi şefa direcţiei de ştiri, dna. Rodica Culcer, pe pag. 2 este dezgropată o poveste veche cu casa părinţilor dnei Macovei, jumătate din p. 3 o reclamă cu creşterea pensiilor care s-ar datora PNL. Nimic despre şpaga remeşano-mureşană. Lucruri similare în Gândul, Jurnalul Naţional sau Ziua. O astfel de manipulare grosolană cu ziarele şi televiziunile de coaliţie anti-băsesciană a încercat să deturneze discuţia de la esenţial, doi oameni care sfidând tot ce se poate sfida în materie de justiţie şi de bun simţ pun la cale o găinărie ordinară, spre întrebarea cu totul secundară în context: „cum a ajuns caseta în TVR” şi „trebuia difuzată caseta”. Şi au pritocit-o în toate editorialele şi talk-showurile, doar doar l-or scoate iar vinovat pe Băsescu. Mai mult, la un radio socotit „standard” european, BBC, dar care nu e decât standard dâmboviţean, (cei cu memorie îşi amintesc de curtea asiduă pe care i-o făceau dlui. Năstase, mergând până la concedierea jurnaliştilor care îşi permiteau tonuri critice) am auzit o emisiune în care atât moderatorul, cât şi dl. Bogdan Lefter militau pentru o antiseptică „neutralitate”. Să fim bine înţeleşi, între hoţ şi păgubaş, între victimă şi călău nu poţi fi „neutru” decât în sensul de a nu prezenta faptele ca pe o „ campanie”. E o neutralitate profund imorală, pentru că pur matematică: dacă spui ceva de rău despre x musai să spui şi despre adversarul lui. Şigata, eşti obiectiv. Dar imaginile, oricât le-au sucit interpreţii de serviciu la tot felul de antene, nu mai lăsau loc la nici un dubiu. Chestia cu prezumţia de nevinovăţie e, în acest context, o ipocrizie enormă. Ca şi cum cineva care din întâmplare ar filma devalidarea unei bănci ar trebui să ţină ascunsă înregistrarea ca să nu influenţeze obictivitatea judecătorilor atentând la imaginea bandiţilor. Pentru că logica nu este punctul forte al acestor indivizi, ei care invocă cu voce ridicată prezumţia de nevinovăţie a cârnăţarului Remeş, îl acuză pe preşedinte de a fi pus la care toată tărăşenia. În acest caz, prezumţia de nevinovăţie nu mai este, evident, necesară. Există în politica şi presa noastră o specie grasă de răpitoare, crocodili de presă, care stau bine ascunşi în mâlul intereselor securistico-patronale şi de acolo atacă sfâşiind fără cruţare. Dacă respectiva casetă interzisă de dl. Sasu ar fi fost cu Videanu sau cu Monica Macovei, mamă ce s-ar mai fi revoltat şogunii presei dâmboviţene, în frunte cu dl. CTP! Aşa, s-au repezit să desluşească cine a dat înregistrarea. Nu se pune problema dacă TVR trebuia sau nu transmisă, TVR era obligată să o transmită. Propun ca cei câţiva din redacţia de ştiri care au susţinut apariţia să primească pentru curajul lor premiile CRP pe anul 2007. Înmânate personal de către dl. Popescu. Răul pe care aceşti domni politicieni ieftini şi ziariştii lor de curte îl fac democraţiei româneşti este incomensurabil. De fapt, e una dintre puţinele victorii ale presei româneşti care reuşeşte să dărâme un ministru chiar mai mult decât penal, unul penibil. Vestea bună este că justiţia începe să mişte. Vestea rea, încă mai avem un guvern.
15 oct. 2007
marți, 16 octombrie 2007
marți, 9 octombrie 2007
Iliescu - Tăriceanu
ILIESCU LIBERALUL ŞI TĂRICEANU COMUNISTUL
Hotărât lucru, şogunii noştri politici au hotărât să-şi decapiteze clasa. Ceea ce se întâmplă de câţiva ani este semnul singur al unei extincţii binecuvântate. Venirea la putere a omului antisistem, preşedintele Băsescu, a grăbit fenomenul. Altfel cum să ne explicăm că discuţia de la recenta moţiune de cenzură a fost mai mult despre preşedinte şi mai puţin despre guvern? Dl. Iliescu a spus-o franc şi mulţi alţii la fel: dacă votaţi moţiunea, daţi toată puterea în mâinile lui Băsescu. Deci nici poveste de ineficienţa guvernului Tăriceanu II, de miniştrii săi penali, de politici de dreapta vs. politici de stânga. Astea sunt pentru prostime şi pentru comentatorii politici care sunt obligaţi prin salariu să ia în serios toată mascarada aşa-zisei noastre politici. La care toată Europa se uită ca la mielul cu şase picioare al oii mioritice. Doctrinele politice nu mai au absolut nici o pertinenţă. În consecinţa acestei absurdităţi dl. Iliescu ajunge să sprijine un guvern de dreapta iar dl. Tăriceanu să ia nişte măsuri de un populism greţos. Discursurile domniei sale din ultima săptămână ar face deliciul oricărei prese de stânga autentice. Să luăm un exemplu care nu are legătura cu moţiunea. Justiţia a dat o decizie controversată în cazul complicat al Parcului Bordei. Nu contează ce credem noi despre asta. Dar apare dl. Tăriceanu care anunţă vehement că va lua măsuri ca respectiva hotărâre să nu fie pusă în aplicare. Ca un prim ministru dintr-o ţară democrată să anunţe că nu va respecta o hotărâre a justiţiei, este, să recunoaştem, un record. Dacă preşedintele ar fi făcut ceva similar toată presa l-ar fi tocat ca pe furaje. Revin la moţiune. E un tupeu de mojic să te lauzi, cum a făcut guvernul, cu reuşita integrării, care se datorează într-un procent însemnat Monicăi Macovei sau lui Gheorghe Flutur sau lui Răzvan Ungureanu. Adică oameni care stau în gât liberalilor. Şi atunci când vii să propui la justiţie pe această catastrofă absolută numită Chiuariu. Jocul nostru de-a democraţia a ajuns prea periculos. Justiţia nu-şi poate face datoria pentru că fiecare politician ţipă: atac politic. Alde Crin Antonescu au tupeul de a evoca alegerile din 2004 când se ştie că între timp a avut loc un referendum care a modificat clar opţiunile şi pe care domniile lor nu ştiu cum să-l bage mai adânc sub preş. Geoană, groparul stângii, clamează că va respinge orice act guvernamental. Chiar dacă acesta este bun? – îţi vine să întrebi cu ultima rămăşiţă de logică în care mai crezi. Şi nici nu explică de ce au sprijinit totuşi acest guvern aberant încă din punctul de pornire. Şi dintr-o dată sunt gata să-i respingă orice iniţiativă, ceea ce e complet nedemocratic. În tot acest talmeş-balmeş, bietul cetăţean ce să mai înţeleagă? Iliescu, în loc să fie judecat, face şi desface destine, Tăriceanu ia măsuri stângiste, nici măcar de stânga, Voiculescu împarte abecedare, Geoană exclude indezirabilii, dar nu chiar pe toţi, pensionarii au devenit o masă de manevră perfectă, manipulată cu un cinism care te îngrozeşte, alegerile pentru parlamentul european şi-au pierdut complet miza. Nu ne plictisim şi asta e cel mai rău lucru.
10 oct 2007
Hotărât lucru, şogunii noştri politici au hotărât să-şi decapiteze clasa. Ceea ce se întâmplă de câţiva ani este semnul singur al unei extincţii binecuvântate. Venirea la putere a omului antisistem, preşedintele Băsescu, a grăbit fenomenul. Altfel cum să ne explicăm că discuţia de la recenta moţiune de cenzură a fost mai mult despre preşedinte şi mai puţin despre guvern? Dl. Iliescu a spus-o franc şi mulţi alţii la fel: dacă votaţi moţiunea, daţi toată puterea în mâinile lui Băsescu. Deci nici poveste de ineficienţa guvernului Tăriceanu II, de miniştrii săi penali, de politici de dreapta vs. politici de stânga. Astea sunt pentru prostime şi pentru comentatorii politici care sunt obligaţi prin salariu să ia în serios toată mascarada aşa-zisei noastre politici. La care toată Europa se uită ca la mielul cu şase picioare al oii mioritice. Doctrinele politice nu mai au absolut nici o pertinenţă. În consecinţa acestei absurdităţi dl. Iliescu ajunge să sprijine un guvern de dreapta iar dl. Tăriceanu să ia nişte măsuri de un populism greţos. Discursurile domniei sale din ultima săptămână ar face deliciul oricărei prese de stânga autentice. Să luăm un exemplu care nu are legătura cu moţiunea. Justiţia a dat o decizie controversată în cazul complicat al Parcului Bordei. Nu contează ce credem noi despre asta. Dar apare dl. Tăriceanu care anunţă vehement că va lua măsuri ca respectiva hotărâre să nu fie pusă în aplicare. Ca un prim ministru dintr-o ţară democrată să anunţe că nu va respecta o hotărâre a justiţiei, este, să recunoaştem, un record. Dacă preşedintele ar fi făcut ceva similar toată presa l-ar fi tocat ca pe furaje. Revin la moţiune. E un tupeu de mojic să te lauzi, cum a făcut guvernul, cu reuşita integrării, care se datorează într-un procent însemnat Monicăi Macovei sau lui Gheorghe Flutur sau lui Răzvan Ungureanu. Adică oameni care stau în gât liberalilor. Şi atunci când vii să propui la justiţie pe această catastrofă absolută numită Chiuariu. Jocul nostru de-a democraţia a ajuns prea periculos. Justiţia nu-şi poate face datoria pentru că fiecare politician ţipă: atac politic. Alde Crin Antonescu au tupeul de a evoca alegerile din 2004 când se ştie că între timp a avut loc un referendum care a modificat clar opţiunile şi pe care domniile lor nu ştiu cum să-l bage mai adânc sub preş. Geoană, groparul stângii, clamează că va respinge orice act guvernamental. Chiar dacă acesta este bun? – îţi vine să întrebi cu ultima rămăşiţă de logică în care mai crezi. Şi nici nu explică de ce au sprijinit totuşi acest guvern aberant încă din punctul de pornire. Şi dintr-o dată sunt gata să-i respingă orice iniţiativă, ceea ce e complet nedemocratic. În tot acest talmeş-balmeş, bietul cetăţean ce să mai înţeleagă? Iliescu, în loc să fie judecat, face şi desface destine, Tăriceanu ia măsuri stângiste, nici măcar de stânga, Voiculescu împarte abecedare, Geoană exclude indezirabilii, dar nu chiar pe toţi, pensionarii au devenit o masă de manevră perfectă, manipulată cu un cinism care te îngrozeşte, alegerile pentru parlamentul european şi-au pierdut complet miza. Nu ne plictisim şi asta e cel mai rău lucru.
10 oct 2007
marți, 2 octombrie 2007
istorie
Vicleniile istoriei
Puţine personaje sunt mai trist-ridicole în istoria noastră recentă decât Dl. Constantinescu. Şi puţine mai enervante decât dl. Băsescu. Ideea ex preşedintelui de a organiza o manifestaţie în Piaţa Universităţii a fost la fel de superficial gândită ca multe dintre iniţiativele sale de pe când era la putere. Discursul de 5 min. al actualului preşedinte a dărâmat o zi întreagă de proteste ţărăniste arătând ce înseamnă un adevărat om cu fler politic. De când s-a retras din cursa prezidenţială, dl. Constantinescu a eşuat într-un ridicol din ce în ce mai accentuat. Pe măsura imenselor speranţe care s-au pus în el. a ratat cu consecvenţă totul. Istoria îşi are vicleniile ei. Cam toate scopurile pe care şi le propusese CDR-ul au fost realizate de distrugătorul ei, Băsescu. Intrarea în UE, redresarea economică, privatizarea, deconspirarea Securităţii, o Justiţie care să-i atingă şi pe mahări, sprijin din partea intelectualilor, destructurarea centrelor de interese politico-economice, apropierea decisă de Londra şi Washington, o politică externă fermă în ceea ce priveşte Republica Moldova şi Moscova, o încredere crescută a populaţiei în viitor, o semnificativă ameliorare a nivelului de trai. Sigur, aproape la fiecare dintre punctele de mai sus se pot pune o mulţime de bemoli de tipul: da, dar… Pentru fiecare se pot numi neîmpliniri pe acelaşi plan. Dar să ajungi la reproşuri rizibile precum cele din moţiunea de cenzură parcă făcută de nişte începători într-ale politicii e o performanţă de inadecvare. Dl. Constantinescu nu poate înţelege că ceea ce domnia sa a intenţionat să realizeze dar n-a avut forţa, inteligenţa, abilitatea să o facă e pe cale să reuşească cel care a înţeles că nu poţi construi un sistem nou dacă nu îl dărâmi pe cel vechi. Nu ştiu dacă adversităţile de care a avut parte dl. Constantinescu au fost mai mari decât cele ale actualului preşedinte. Cert este că domnia sa a fost înfrânt pe toată linia, în timp ce actualul preşedinte mai e încă în picioare. A fost suficient să urmărim comentariile mitingului/mitingurilor (ideea însăşi a contramanifestaţiei ţărăniste a fost puerilă) de la Realitatea pentru a vedea ce strâns e laţul celor care au o singură premisă: tot ceea ce face Băsescu e prin definiţie, din start, greşit. Nu se poate ca partidul lui Maniu să defileze cu un client al OTV ca dl. Miluţ. Nu se poate să te aliezi cu cei care au mazilit-o pe Monica Macovei şi să vrei sprijinul populaţiei. Gloria ţărăniştilor este gloria trecutului, ei nu au în prezent nimic de propus, spre paguba României. Dl. Constantinescu s-a arătat în toate apariţiile domniei sale un resentimentar. Retorica sa nu diferă cu nimic de cea PSD-istă ori Orbanistă. Lecţia usturătoare pe care a primit-o în cel mai scurt discurs prezidenţial ar trebui să-i dea de gândit. „Înlăturaţi gardurile” poate fi sloganul viitoarei campanii prezidenţiale. Un excelent program de altfel pentru o ţară încă divizată, neavând nici măcar un singur proiect comun care să-i coaguleze toate energiile. Nu are importanţă dacă preşedintele a fost sincer sau a făcut-o din calcul politic. În cel de-al doilea caz dovedeşte că este un excelent animal politic şi ţara are nevoie de aşa ceva. Dl. Popescu îl compara aberant cu Ceauşescu pentru că a adus lume la miting. Omiţând mici diferenţe că asemenea mitinguri cu sute de mii de oameni se organizează în toate democraţiile şi că la Ceauşescu oamenii erau aduşi cu convocatorul, acum au venit din convingere. Istoria vicleană a făcut ca Băsescu să realizeze cu întârziere pe care ţara o plăteşte programul CDR-ului pe care l-a dinamitat. A se lua aminte.
Puţine personaje sunt mai trist-ridicole în istoria noastră recentă decât Dl. Constantinescu. Şi puţine mai enervante decât dl. Băsescu. Ideea ex preşedintelui de a organiza o manifestaţie în Piaţa Universităţii a fost la fel de superficial gândită ca multe dintre iniţiativele sale de pe când era la putere. Discursul de 5 min. al actualului preşedinte a dărâmat o zi întreagă de proteste ţărăniste arătând ce înseamnă un adevărat om cu fler politic. De când s-a retras din cursa prezidenţială, dl. Constantinescu a eşuat într-un ridicol din ce în ce mai accentuat. Pe măsura imenselor speranţe care s-au pus în el. a ratat cu consecvenţă totul. Istoria îşi are vicleniile ei. Cam toate scopurile pe care şi le propusese CDR-ul au fost realizate de distrugătorul ei, Băsescu. Intrarea în UE, redresarea economică, privatizarea, deconspirarea Securităţii, o Justiţie care să-i atingă şi pe mahări, sprijin din partea intelectualilor, destructurarea centrelor de interese politico-economice, apropierea decisă de Londra şi Washington, o politică externă fermă în ceea ce priveşte Republica Moldova şi Moscova, o încredere crescută a populaţiei în viitor, o semnificativă ameliorare a nivelului de trai. Sigur, aproape la fiecare dintre punctele de mai sus se pot pune o mulţime de bemoli de tipul: da, dar… Pentru fiecare se pot numi neîmpliniri pe acelaşi plan. Dar să ajungi la reproşuri rizibile precum cele din moţiunea de cenzură parcă făcută de nişte începători într-ale politicii e o performanţă de inadecvare. Dl. Constantinescu nu poate înţelege că ceea ce domnia sa a intenţionat să realizeze dar n-a avut forţa, inteligenţa, abilitatea să o facă e pe cale să reuşească cel care a înţeles că nu poţi construi un sistem nou dacă nu îl dărâmi pe cel vechi. Nu ştiu dacă adversităţile de care a avut parte dl. Constantinescu au fost mai mari decât cele ale actualului preşedinte. Cert este că domnia sa a fost înfrânt pe toată linia, în timp ce actualul preşedinte mai e încă în picioare. A fost suficient să urmărim comentariile mitingului/mitingurilor (ideea însăşi a contramanifestaţiei ţărăniste a fost puerilă) de la Realitatea pentru a vedea ce strâns e laţul celor care au o singură premisă: tot ceea ce face Băsescu e prin definiţie, din start, greşit. Nu se poate ca partidul lui Maniu să defileze cu un client al OTV ca dl. Miluţ. Nu se poate să te aliezi cu cei care au mazilit-o pe Monica Macovei şi să vrei sprijinul populaţiei. Gloria ţărăniştilor este gloria trecutului, ei nu au în prezent nimic de propus, spre paguba României. Dl. Constantinescu s-a arătat în toate apariţiile domniei sale un resentimentar. Retorica sa nu diferă cu nimic de cea PSD-istă ori Orbanistă. Lecţia usturătoare pe care a primit-o în cel mai scurt discurs prezidenţial ar trebui să-i dea de gândit. „Înlăturaţi gardurile” poate fi sloganul viitoarei campanii prezidenţiale. Un excelent program de altfel pentru o ţară încă divizată, neavând nici măcar un singur proiect comun care să-i coaguleze toate energiile. Nu are importanţă dacă preşedintele a fost sincer sau a făcut-o din calcul politic. În cel de-al doilea caz dovedeşte că este un excelent animal politic şi ţara are nevoie de aşa ceva. Dl. Popescu îl compara aberant cu Ceauşescu pentru că a adus lume la miting. Omiţând mici diferenţe că asemenea mitinguri cu sute de mii de oameni se organizează în toate democraţiile şi că la Ceauşescu oamenii erau aduşi cu convocatorul, acum au venit din convingere. Istoria vicleană a făcut ca Băsescu să realizeze cu întârziere pe care ţara o plăteşte programul CDR-ului pe care l-a dinamitat. A se lua aminte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)